Rom 9 | RonNTR | STEP | Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește pentru mine, prin Duhul Sfânt,

Romans 9

Râvna lui Pavel pentru Israel

1 Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește pentru mine, prin Duhul Sfânt, 2 că am o mare întristare și o durere continuă în inimă. 3 Căci aș vrea, mai degrabă, să fiu eu însumi anatema, despărțit de Cristos, de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup, 4 care sunt israeliți. Ale lor sunt înfierea, gloria, legămintele, darea Legii, închinarea de la Templu și promisiunile. 5 Ai lor sunt patriarhii și din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.

Alegerea suverană a lui Dumnezeu

6 Dar aceasta nu înseamnă că a dat greș Cuvântul ^{▼▼Este vorba despre promisiunea legământului.} lui Dumnezeu. Căci nu toți cei din Israel sunt Israel 7 și nu toți sunt copiii lui Avraam doar pentru că sunt descendenții lui, ci, așa cum este scris: „Prin Isaac își vor primi numele descendenții tăi“ ^{▼▼Vezi Gen. 21:12.}. 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca descendenți. 9 Căci mesajul promisiunii a fost acesta: „La anul, cam în aceeași perioadă, voi veni, iar Sara va avea un fiu“ ^{▼▼Vezi Gen. 18:10, 14.}.

10 Dar nu numai atât, ci și Rebeca a primit o promisiune, când a rămas însărcinată o singură dată prin Isaac, strămoșul nostru. 11 Căci, deși gemenii nu se născuseră încă, nici nu făcuseră ceva bine sau rău (pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să rămână, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă), 12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr“ ^{▼▼Vezi Gen. 25:23.}. 13 Așa cum este scris:

„Pe Iacov l-am iubit,
dar pe Esau l-am respins“ ^{▼▼Vezi Mal. 1:2-3.}.
14 Prin urmare, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În niciun caz! 15 Căci lui Moise i-a spus:

„Eu voi avea milă
de cel ce vreau să am milă
și voi fi binevoitor
cu cel ce vreau să fiu binevoitor“ ^{▼▼Vezi Ex. 33:19.}.
16 Prin urmare, nu depinde de cel ce dorește, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, Care are milă. 17 Căci Scriptura îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat tocmai pentru scopul acesta: ca să-Mi arăt în tine puterea Mea și, astfel, Numele Meu să fie proclamat pe întreg pământul“ ^{▼▼Pavel citează din Ex. 9:16, în versiunea LXX.}. 18 Astfel, El are milă de cine dorește și împietrește pe cine dorește.

19 Dar îmi vei zice: „Atunci, de ce mai învinovățește? Căci cine se poate împotrivi voii Lui?“. 20 Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu? Oare vasul de lut îi va spune celui care l-a făcut: „De ce m-ai făcut așa?“ ^{▼▼Vezi Is. 29:16; 45:9.}. 21 Sau nu are olarul autoritate peste lut, ca să facă, din același bulgăre de lut, un vas pentru o întrebuințare de cinste, iar altul pentru o întrebuințare lipsită de cinste?

22 Dar dacă Dumnezeu, dorind să-Și arate mânia și să-Și facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere, 23 pentru a-Și face cunoscută bogăția gloriei Sale față de niște vase ale milei, pe care le pregătise mai dinainte pentru glorie? 24 Astfel, El ne-a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neevrei. 25 Așa cum spune în Osea:

„Pe cel ce nu era poporul Meu
îl voi numi «Popor al Meu»,
și pe cea care nu era iubită,
o voi numi «Iubită»“ ^{▼▼Vezi Osea 2:23.}.
26 Și

„În locul unde li s-a spus:
«Voi nu sunteți poporul Meu!»,
acolo vor fi numiți
«fii ai Dumnezeului celui Viu»“ ^{▼▼Vezi Osea 1:10.}.
27 Iar Isaia strigă despre Israel:

„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel
ar fi ca nisipul mării,
doar rămășița va fi mântuită.
28 Căci Domnul va duce la îndeplinire
pe deplin și repede
cuvântul rostit asupra pământului“ ^{▼▼Vezi Is. 10:22-23, în LXX.}.
29 Și, așa cum a spus deja Isaia:

„Dacă Domnul Oștirilor
nu ne-ar fi lăsat niște urmași,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne-am fi asemănat cu Gomora“ ^{▼▼Vezi Is. 1:9, în versiunea LXX.}.

Necredința lui Israel

30 Și atunci ce vom spune? Neevreii, care nu umblau după dreptate, au obținut o dreptate, și anume o dreptate care se obține prin credință. 31 Însă Israel, care umbla după o lege a dreptății, n-a ajuns la această lege. 32 De ce? Pentru că n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra care le-a fost o piedică, 33 așa cum este scris:

„Iată, așez în Sion o Piatră
de care se vor împiedica
și o Stâncă din cauza căreia vor cădea.
Însă cel ce crede în El
nu va fi făcut de rușine“ ^{▼▼Vezi Is. 8:14; 28:16.}.